Incercare literara(IV)

Conformandu-ma rugamintilor unui coleg, am acceptat sa merg impreuna cu el la o inmormantare.”Era o fosta colega de clasa, imi spuse.”
– Cum, a murit? A suferit de vreo boala? am intrebat eu banuitor.
– Nici vorba, mi-a raspuns, s-a sinucis.
– Cum?!
– Da… s-a sinucis. Ma rog, continua el, pe toti ne-a mirat faptul in sine, dar… e prea tarziu.
Mie personal mi-a dat de gandit. I-am cerut informatii despre ea si mi-a daruit un blog de al ei. Am intrat si i-am citit articolele… ce-i drept suferea mult. Poate ca de sigurantate. Ma mira faptul ca nu i-a spus nimanui nimic. Ceea ce m-a frapat a fost o intrebare pe care a pus-o cu ceva timp in urma pe facebook. „Sa mai traiesc? Sa nu mai traiesc…” Poate era in impas… sau poate ca dorea ca totusi cineva sa isi da seama…
Dupa un timp l-am intrebat:
– Nu te simti totusi vinovat de moartea ei?
– Nu, nu… de ce as fi?
– Eu m-as simti in locul tau…

Cu toate ca nu am cunoscut-o, simt ca tb sa imi cer iertare, poate as fi putut face ceva… daca as fi stiut… 😦

Iarta-ma, Ana

Anunțuri

19 gânduri despre &8222;Incercare literara(IV)&8221;

  1. me zice:

    nu a vrut sa moara……….s-a jucat…a incercat…conform faimoasei lucrari pe care o adora The Tipping Point…era adepta ideii ca poti increca orica pana in „puncttul critic”….

  2. Frumos ca i-ai cerut iertare, dar sa stii ca in asa situatii foarte foarte rar poti face pentru cineva ceva.
    Sunt dati in care doar pt moment cedeaza si te face sa crezi ca va renunta, dar, intr-un final asa ii e sfarsitul.
    Tu repet!!!: Fii tata tare!
    Nu mai citi asa ceva, revino-ti.
    Uite io te rog sa traiesti in fiecare zi.
    Sunt nebuna nu?Stiu, dar spune sincer: tu ce ai vrea s=-auzi?
    Sa iti iasa din cap gandurile astea?Spune ce ai vrea ca poate cineva te va putea ajuta.

  3. Am citit si incercarea ta..am intrat si pe blogul ei…Dumnezeu sa ii dea linistea cautata si sa o odihneasca in pace!
    Acuma…te intreb eu pe tine..vrei cumva si planuiesti in viitorul apropiat sa-i tii de urat sau sa ii ceri iertare personal?
    Nu stiu cat voi mai fi pe internet ( si asta din cauza vietii nedrepte) dar n-as vrea sa revin intr-o zi si sa intru aici ca sa-ti cer iertare!!

  4. In aceste situatii atat pentru cei implicati direct(familia)cat si pentru cei apropiati cuvintele sunt de prisos.ca si cautarea unei cauze sau vinovat.e dureros,nefiresc de absurd dar e poate un semn de atentionare pt cei ce raman in urma.viata nu e mereu asa cum ne dorim,dar o avem si daca am cauta bine, suficiente motive pentru a ne duce lupta in continuare.am fost acolo si un singur gand m-a oprit: tatal meu si gandul suferintei sale.sper ca cei ce au ramas sa nu o judece si chiar daca nu ii inteleg gestul, sa ierte.si sa se ierte.
    p.s. ranile se vor inchide.ai curaj si nu iti pierde speranta in puterea ce o duci cu tine!

      • cu toti avem o putere interioara, necesara drumului pe care il avem de parcurs. fara exceptie. si chiar daca uneori avem momente de slabiciune asta se datoreaza in mare masura conditiei nostre de muritori,dar acest „handicap” nu trebuie sa fie un pretext folosit la nesfarsit.
        imi doresc din inima ca Ana sa isi gaseasca linistea si cei ce au cunoscut-o sa o pastreze in amintirea lor pentru momentele sale frumoase si pt ce a daruit.ar fi pacat sa si-o aminteasca ca „cea care nu a mai putut duce lupta”. lupta asta nu se termina niciodata….si cred ca in final, toti pierdem..

  5. Eduard Angan zice:

    buna dimineata!

    nu am mai intrat demult in legatura cu Ana, va rog frumos, care ii sunteti apropiati, spuneti-mi ce s-a intamplat, cum a ajuns la sinucidere?

    Cum in podul casei, nu era nimeni acasa cu ea?

    A mai avut tentative?

    Imi cer scuze pentru intrebari, tineam foarte mult la Ana si va ramane intotdeauna un loc pecial in inima mea pentru ea, un loc pe care nimeni in aceasta lume nu i-l va putea lua.

  6. D zice:

    @Eduard Angan
    Pastreaza-i amintirea vie, asa cum o stiai. „Informatii” precum unde, cum si de ce nu te vor ajuta, doar vor spori macabrul sentiment de vinovatie si invinovatire.
    Daca ai stii pana la cel mai mic detaliu te-ar ajuta cu ceva? Mai degraba o lumanare pusa de mana ta pe mormantul ei si o rugaciune de iertare din sufletul tau ar fi gesturi umane pe care sa le faci, nu sa pui intrebari care-s precum cutitele pentru cei care au raspunsurile si inca mai au de trait pe acest pamant stiind… raspunsurile…

  7. D zice:

    „Ma mira faptul ca nu i-a spus nimanui nimic. Ceea ce m-a frapat a fost o intrebare pe care a pus-o cu ceva timp in urma pe facebook. “Sa mai traiesc? Sa nu mai traiesc…” Poate era in impas… sau poate ca dorea ca totusi cineva sa isi da seama…”

    Spunea, nu facea un secret din asta. De unde ai tras concluzia ca nu a spus? Daca citesti absolut tot ce a scris pe Facebook de cand si-a facut contul si te uiti la datele publicarii vei observa ca problema stagna vizibil in ochii tuturor. Si in ai tai…si in ai mei… si in ai tuturor celor care au cunoscut-o macar o secunda.
    Da, multe maini s-au intins inspre ea… cat s-a putut, a fost ajutata… dar nimic n-o mai clintea din decizia pe care a luat-o. Poate doar un turn de fildes unde sa fie inchisa, dar ar fi insemnat moarte in viata.
    Cati „eroi salvatori” apar acum, indreptand DEGETUL spre tinte sigure… Ba tu, ba tu, ba tu esti de vina!!!
    Nu te chinui… a fost o decizie de neclintit. Si nu s-a jucat… a planificat in detaliu pentru reusita. De data asta a fost final, fatal… si teribil de dureros pentru noi, cei care am ramas aici sa aruncam pumni de tarana si bolovani peste ea, asa cum si-a dorit…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s